IO TE-AM FACUT, IO TE OMOR

IO TE-AM FACUT, IO TE OMOR (de Andreea Lupu)-

Flori e singura la parinti. Singura fata a lui tata. Tata i-a spus dintotdeauna ca nu face nimic suficient de bine. Nu gandeste, nu tace cat trebuie, nu vorbeste cat trebuie, nu se imbraca cum trebuie, nu se machiaza. Iubitul ei nu e ce trebuie. Greutatea nu-i aia care trebuie. A fost intotdeauna aproape de BINE, fara sa fie acolo niciodata. E Flori si nu e ce trebuie.

Mama lu’ Flori: Eeeei! Ce faci Floricico? Cum a fost in tabara?

Flori: Ce faci mama? Bine.

Tata lu’ Flori [din baie]: Floricico! Floricico! Ai ajuns!

Flori: Ce faci tata?

Tata lu’ Flori : uite imi face ma-ta o baie, ce sa fac! Lasa-ma pe mine, zi ce faci tu! Cum a fost in tabara?

Flori: bine tata, cum sa fie

Tata lu’ Flori : zi! Te-ai combinat cu vreunu’ pe-acolo?

Flori:…

Tata lu’ Flori : ai cunoscut un pularau! Mario! Fii-ta a cunoscut un pularau si nu vrea sa zica! Mariooo!

Mama lu’ Flori : ce se-ntampla aici?

Tata lu’ Flori  [din baie, cu usa intredeschisa si cu atitudinea prietenoasa, cinica, invaluitoare, invita la marturisire]: Hai zi cum il cheama! Zi, ce ti-e rusine?

Mama lu’ Flori [binevoitoare si zambitoare, impaciuitoare, prevazand conflictul]: zi mama, zi. Ai cunoscut pe cineva in tabara?

Tata lu’ Flori : hai domne zi cum il cheama, ce! Ti-o fi rusine de tac-tu!

Flori:Ionut.

(…)

Flori: Tata, iar avem discutia asta? N-am cu cine sa ma marit. Sunt singura.
Tata lu’ Flori : DA! DA! Iar avem discutia asta. Pentru ca trebuie sa stii, pentru ca tineretea trece si frumusetea se usuca. Uita-te la ma-ta. A fost frumoasa, ca tine, uite acum. O sa te treci repede, cine o sa se mai uite la tine, ia-l pe idiotul ala si faceti o familie, sa intram si noi in randul lumii, sa fim normali, Flori.

Flori: Tata, nu fac fata iar discutiei asteia. Nu mai sunt cu Ionut, ok, sa nu vorbim despre asta iar, te rog.
Tata lu’ Flori : Nu vorbim, nu, stiu. De cand nu vorbim Flori? Mi-ai zis ca o sa fie bine, de cand ma minti? De cand nu mai esti cu el, zi?!

Flori: Hai tata sa nu exageram…
Tata lu’ Flori : Exageram! Ma minti! Ma minti de-atatia ani si nu stiu ce se-ntampla cu tine. In liceu m-ai mintit, mi-a zis mie dna profesoara Negrila: “flori o sa va minta, domnu Lupu, o sa faca totul ca sa scape de probleme”

Andreea Lupu s-a nascut in 1978, in Ploiesti. A urmat in liceu cursurile la real, clasa de informatica, a continuat cu studii economice la stat plus anul terminal in Toulouse, Franta, licentiata in 2002. Din toamna lui 2011 urmeaza cursurile masterului de Studii Religioase din cadrul Universitatii Bucuresti. Munceste din timpul facultatii fara intrerupere, in consultanta de branding si comunicare. 

Andreea despre atelier:

”Scriedespretine a venit cu totul neasteptat. Spre finalul toamnei 2010 lucram impreuna cu prietenul si sociologul Briciu la un documentar despre oamenii de varsta noastra, cercetam ceea ce am numit “starea de piua” – incapacitatea de a actiona, de a se responsabiliza a multora dintre noi. Cautand instrumente de investigare, am ajuns la piesa Ich Clown a Verei si a lui Sorin. Si dupa, am fost suficient de curiosi cat sa ajungem si la primul atelier. Si la al doilea. Si pe urma totul a venit firesc. Am continuat sa ma duc la ateliere cu seriozitate, pe oriunde se tineau – corpul de cladiri al Universitatii, MNAC, la sediul casei de productie Saga, parcul Izvor, acasa la Vera, la CNDB – cand inca era -, oriunde. La inceput ne-am jucat foarte mult, m-am lasat pe mana lor. Zeci de exercitii de scriere, zeci de exercitii de actorie. Scriam, jucam, free flow, scriam, jucam. Era adrenalina. Si aveam rabdare. Foarte multa rabdare. Cu mine si cu ceilalti. Ca nu era vorba doar despre sufletul meu pe hartie, ci despre sufletele tuturor celorlati, care se expuneau pe rand. Am aflat cu totii povestile tuturor. Pentru mine cred ca a fost mai mult o experienta de iubire. Cu Vera, cu Briciu, cu Dana, cu Lidia, cu Silviana, cu Fifi,  cu Dan, cu Corina, cu Sorin.”